Filosofia demonizării tehnologiei

fredpaper

Mă întîlnesc tot mai des cu deplîngerea marginalizării cărții tipărite în favoarea tehnologiei portabile care, practic, permite posesia unei vaste biblioteci la purtător pe care o poți consulta oricînd, oriunde. Chestie imposibilă în varianta fizică a cărților. Mai mult, a citi o carte fizică a ajuns cumva sinonim cu erudiția implicită iar actul este privit cu un soi de admirație demnă de o cauză mai bună.

Tendința anacronică a unora chiar nu o înțeleg și nici nu mi-am propus să mi-o explic. N-are importanță atîta vreme cît lumea reușește să progreseze. Cartea tipărită s-a născut fiindcă în trecut un ins s-a gîndit că poate există o metodă mai mișto și mai rapidă de a transmite informația decît scrisul de mînă pe pereții grotelor sau pe un papirus. Și dacă se lua după tradiționaliștii contemporani cu el (mă gîndesc că or fi existat și în vremea aceea), azi nu mai ridica nimeni în slăvi cartea tipărită, ci peretele de grotă.

Continuă lectura

Reclame

Călăuza vieții mele

mosfilm

De obicei nu prea fac recenzii de filme. Asta e o excepție pentru că e vorba de un succes grandios al vieții mele și ar trebui să iau Premiul Nobel pentru răbdare. Cum premiul nu există, măcar să mă laud.

Ieri am reușit (chinuit, torturat și amenințat cu moartea de mine însumi) să mai fac ceva din categoria „once in a lifetime”: vizionarea unui film rusesc. Pentru „ușurarea” sarcinii am ales un film sf: „Călăuza” dupa romanul fraților Strugațki în regia lui Andrei Tarkovski.

Mă rog, nu e un film sf per se, ci doar ideea unei sugestii sugerate prin închipuire imaginată. În fapt, o filosofeală despre viață – pe alocuri profundă dar cel mai des banală – debitată de cele trei personaje: Călăuza, Profesorul și Scriitorul. Din cînd în cînd, la vreun popas, Scriitorul se apucă și filosofează cu voce tare, de unul singur ca tîmpitul, fără nici o legătură cu ce s-a întîmplat sau discutat pînă atunci. Și fără să-i pese dacă ceilalți îl ascultă deși, teoretic, li se adresează. Ocazional, Profesorul îi dă sictirit cu tifla și îi zice să-și mai țină fleanca. Ceea ce nu face.

Continuă lectura